Când depui o cerere înregistrare marcă principla preocupare trebuie să fie modalitatea de reprezentare a semnului înregistrat ca marcă deoarece scopul nu este doar de a parcurge procedurile înregistrare ale mărcii ci de a avea câștig în orice eventual litigiu care are ca obiect marca înregistrată. Chiar dacă a fost înregistrat ca marcă un semn utilizat în comerț pentru a desemna specia, calitatea sau destinația sau unul uzual în limbajul curent acestă înregistrare poate fi anulată în conformitate cu dipozițiile Art. 57 al. 1 din Regulamentul UE 1001/2007.
Apoi, întrucât Pandemia Covid 19 a accelerat activitatea online și a intensificat lupta brandurilor pentru a rămâne memorabile rolul semnului înregistrat ca marcă a căpătat o importanță deodebită. Acum nu îți permiți să utilizezi în activitatea comercială un semn fără să depui o cerere înregistrare marcă.
Semnele care sunt utilizare în mod obișnuit pentru comercializarea produselor și serviciilor sunt considerate incapabile să ajute la diferențierea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de produsele sau serviciile altei întreprinderi. În același timp, noutatea semnului nu implică în mod obligatoriu și distincitivitatea iar originalitatea este o soluție dacă semnele depuse la înregistrare sunt capabile să permită identificarea originii produselor sau serviciilor respective.
Semnul care constituie marca solicitată trebuie în mod necesar să se deosebească în mod semnificativ de normele sau de uzanțele industriei în cauză pentru ca el să poată reprezenta caracter distinctiv. Simpla noutate semnului nu este suficientă pentru a concluziona în sensul existenței caracterului distinctiv întrucât criteriul determinant este capacitatea semnului respectiv de indicare o originii comerciale.
Caracterul distinctiv al semnului care urmează să fie înregistrat ca marcă nu se întemeiază pe origine sau pe lipsa utilizării ci trebuie avută în vedere funcția esențială a mărcii aceea de a garanta consumatorului final originea și identitatea produselor sau serviciilor.
1.Cerere de înregistrare marcă care conține descrierea reprezentării semnului înregistrat ca marcă
Reprezentarea mărcii adică semnul pentru care se dorește protecție și care trebuie să fie capabil să diferențieze serviciile sau produsele aplicantului de serviciile sau produsele unei mărci deja înregistrate, trebuie să fie clară și precisă deoarece definește obiectul protecției conferite de înregistrare. În plus, descrierea care poate eventual însoți reprezentarea este un corolar al cerinței de claritate și precizie a reprezentării care definește obiectul protecței.
Dacă descrierea mărcii nu concordă cu reprezentarea sa nu se poate stabili în mod clar și precis oboectul protecției iar în cazul unui litigiu tribunalul poate aprecia că marca așa cum a fost înregistrată nu a fost utilizată. Într-adevăr, numai o reprezentare realistă poate determina clar și precis obiectul protecției, poate ajuta la îndeplinirea funcției mărcii și a obiectivelor de marketing.
2. Criteriul identității între marcă și semn
Criteriul de identitate între marcă și semn trebuie interpretat în mod strict (Decizia T-623/11). Definiția identității presupune ca cele două elemente, marca și semnul depus la înregistrare, să fie la fel sub toate aspectele. Există identitate între marcă și semn în cazul în care semnul reproduce, fără nicio modificare sau adăugire, toate elementele care constituie marca. Din moment ce impresia de identitate nu este resultatul direct al unei comparații al tuturor caracteristicilor elementelor comparate, diferențele insignificamte între semn și marcă pot trece neobservate de către consumatorul mediu.
Din acestă definiție a identității rezultă că trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să existe identitate completă între semnele luate ca întreg
- să existe identitate pe toate planurile de comparație
În lumina celor de mai sus, semnul este identic cu marca când reproduce fără modificări sau adăugări toate elementele care constituie marca sau conține diferențe nesemnificative, care pot trece neobservate în ochii unui conumator mediu.
3. De ce este importantă identitatea între marcă și semn
În art. 2 din Directiva Europeana 89/104/CEE privitoate la apropierea legislațiilor statelor membre prevede că un semn grafic poate reprezenta o marcă dacă este capabil să îndeplinească condiția distingerii produselor sau serviciilor întreprinderii de serviciile sau produsele altei întreprinderi. Articolul 4 din aceeași directivă definește lista motivelor pentru care o marcă chiar dacă a fost înregistrată poate fi anulată iar articolul 5 conferă titularului mărcii un drept exclusiv de a interzice terților utilizarea în activitatea comercială a unui semn identic cu semnul înregistrat ca marcă.
Este evident că drepturile exclusive prevăzute de articolul 5 din directivă sunt consecința motivelor de anulare prevăzute de articolul 4 din aceeași directivă. Protecția titularului de marcă este garantată de articolul 5 din directiva prin posbilitatea titularului marcii de a interzice altor persoane să utilizeze în activitatea comercială marca sa. Din acest motiv, articolul 5 nu cere să se dovedească riscul de confuzie în caul identității depline între semn și marcă.
4. Ce reții
Dacă depui o cerere de înregistrare marcă este important ca semnul care urmează să fie înregistrat ca marcă să fie identic cu marca pentru care soliciți protecție. Deși este doar recomandabilă, ajută descrierea semnului înregistrat ca marcă mai ales în caz de litigiu.
Dacă ți-a plăcut acest articol, poți da share pentru a se bucura și alții de el. Dacă vrei să îmi scrii o poți fac prin rețelele de socializare sau aplicațiile mobile iar dacă vrei să te ajut pentru completarea cererii de înregistrare marcă este suficient să completezi acest formular.
Av. Gabriel Dragomir
